BOALA CARRE (JIGODIA)

Boala Carre este o boală infecto-contagioasă, endemico – epidemică, de natură virotică, cu evoluţie acută sau subacută, specifică carnasierelor, caracterizată clinic prin sindrom de febră însoţit de catar al mucoaselor, la care se pot asocia tulburări oculare, digestive, pulmonare, cutanate şi nervoase de intensitate variabilă.
 

Etiologie

Boala este produsa de un virus din Familia Paramyxoviridae, Subfamilia Paramyxovirinae, Genul Morbillivirus.
 

Epidemiologie

Receptivitatea este influenţată de o serie de factori, dintre care vârstei îi revine rolul principal, boala semnalându-se până la 1 an, receptivitatea cea mai ridicată fiind între 6-8 luni.
 
Surse de infecţie 
- Surse primare: animalele bolnave si cele trecute prin boala, care elimina mari cantitati de virus prin toate secretiile si excretiile.
- Sursele secundare: elementele mediului inconjurator care au venit in contact cu animalele bolnave, vectori animali activi (omul in perioada de viremie) sau pasivi vectorii neanimali (apa, alimentele, mijloace de transport si ingrijire). 
 
Mijloace de contaminare:
Contact direct: 
- Animalele bolnave prin secretii si excretii.
- Animale trecute prin boala : la acestea virusul este prezent in secretii timp de 60 – 90 zile de la infectie .
Contact indirect: 
- elementele mediului inconjurator ce au venit in contact cu animalele bolnave (adaposturi, mijloace de transport)
- vectori animali, neanimali.
 
Caile prin care se realizeaza contaminarea sunt: 
- Respiratorie 
- Digestiva 
- Oculara

Patogeneza

Virusul patruns in organism se replica in macrofagele din amigdale, bronhii si in epiteliul conjunctival, apoi pe cale limfatica cuprinde limfonodurile regionale determinand viremie primara ( primul puseu febril ), iar dupa asta ajunge in tesutul reticuloendotelial, se replica si produce viremie secundara ( al doilea puseu febril ) . 
Virusul se localizeaza in epitelii si tesutul nervos central determinand procese inflamatorii si degenerative .
Virusul persista uneori in SNC un timp indelungat fiind asociat cu encefalita cainilor batrani . 
 
Semne clinice
Perioada de incubatie : este in medie de 3 – 7 zile. Boala se poate prezenta sub:
- forma supraacuta
- forma acuta
- forma subacuta
 
Forma supraacuta:
Se intalneste la animalele foarte sensibile cand virusul prezinta patogenitate ridicata.
Simptomele se instaleaza brusc exprimandu-se prin sindrom de febra ( 40 - 41 C ), catar oculonazal seros sau seromucos, abatere profunda, anorexie, accelerarea marilor functii, frisoane.
Aceasta forma are o durata de 1 – 4 zile cu sfarsit letal.
 
Forma acuta si subacuta:
Simptomele debuteaza prin febra ( 39,5 -41 C ) insotita de tulburari generale si catar nazal si conjunctival, de intensitate variabila, trecand deseori neobservate . 
Animalele se pot remite dupa 1 – 2 zile, dar in majoritatea cazurilor, remisiunea este pasagera, producandu-se o noua ascensiune termica ( peste 40 C ), insotita de o serie de manifestari clinice .
In functie de natura si intensitatea modificarilor produse se pot destinge mai multe localizari: 
- Localizarea pulmonara - Se manifestă prin catar nazal seromucopurulent, stranut, jena in respiratie, catar al mucoasei laringiene rar al mucoasei bronhice, tuse scurta si uscata, apoi umeda si prelungita, precum si semne corespunzatoare de pneumonie sau bronhopneumonie si uneori pleurita.
- Localizare oculara - apare simultan cu cea respiratorie si se exprima prin: catar conjunctival, congestia si conjunctivita, scurgeri seromucopurulente la unghiul intern al ochiului, cheratita parenchimatoasa ( uni sau bilaterala cu opacifieri in stadii diferite ) sau ulcerativa si chiar panoftalmie pana la compromiterea definitiva a capacitatii vizuale, fotofobie.
- Localizare digestiva: se manifesta prin stomatita catarala, faringita, gastroenterita ( vomismente, constipatie, apoi cu diaree cu fecale lichide, mucoase, fetide, uneori cu striuri de sange sau chiar hemoragice ) .
Animalele prezinta hipersensibilitate abdominala, sete exagerata si deshidratare accentuata . 
- Localizare cutanata: se caracterizeaza prin exantem veziculos localizat pe partea inferioara a abdomenului, si pe partea interna a coapselor, veziculele sau pustulele pot conflua si dupa cateva zile se formeaza cruste care se usuca si se elimina in unele cazuri leziunile se pot complica cu dermatite , 
La caini batrani se constata hipercheratoza localizata la nivelul cuzinetilor plantari si in spatiile interdigitale , pielea la nivelul acestora se ingroasa devine dura, prezinta crevase, apoi stratul cornos densificat se elimina complet iar pielea se cicatrizeaza ( acest aspect clinic poarta denumirea de “ boala calcaiului tare “ 
- Localizarea nervoasa - apare dupa 2-3 saptamani de la debutul bolii si se manifesta prin: tremuraturi musculare, apoi mioclonii ce apar la nivelul buzelor, aripilor nasului, maseterilor sau muschilor membrelor, contractiile clonice vor cuprinde regiuni corporale intregi ( “ dansul lui Saint Guy “ ).
Pareze si paralizii , incepand cu trenul posterior si care se extind spre zonele anterioare.
Paralizii ale muschilor vezicii urinare, rectului, muschilor faciali traduse prin manifestari corespunzatoare (incontinenta urinara, emisiuni involuntare de fecale, ptoza labiala etc.).
Meningoencefalita manifestata prin contractii tetaniforme, miscari in manej, rostogoliri, amauroza .
Crize de tip epileptiform care devin tot mai frecvente si mai violente, sfarsind prin epuizare si moarte in cursul unei crize .
Se descrie o forma numita encefalita cainilor batrani, exprimata prin pierderea lenta si progresiva a functiilor nervoase. Durata bolii este de 1–3 saptamani terminandu- se cu moarte in 20 – 50 % din cazuri.
 

Diagnosticul

A. Diagnosticul de suspiciune 
Epidemiologic
Animalele care nu au fost vaccinate si au locuit impreuna cu animale la care a evoluat aceasta boala.
Clinic 
- Sindrom febril 
- Catar conjunctival, conjunctivita, cheratita 
- Jetaj purulent bilateral 
- Hipercheratoza plantara 
- Tremuraturile musculare si contractiile clonice 
 
B. Diagnosticul de confirmare:
Kituri de diagnostic rapid prin decelarea antigenului din diferite secretii(rezultatul poate fi citit in aprox 10 minute).
Examen histopatologic: - evidentierea incluzinilor Lentz din nevrax atat din substanta alba cat si din cea cenusie . 
Bioproba pe catei, dihor, sau nevastuica 
Izolarea virusului pe culturi celulare si identificarea sa prin : 
- Microscopie electronica 
- Imunoflorescenta 
- ELISA 
- Seroneutralizare
 
Inscrie-te in TOP !