Boală virală infecto-contagioasă ce afectează cățeii tineri, nevaccinați, caracterizată clinic prin gastroenterită hemoragică și leucopenie, iar la vârste foarte mici se poate prezenta și cu miocardită.

Etiologie (Originea bolii)

Face parte din Fam. PARVOVIRIDAE. Este un virus ADN cu tropism pentru celulele în mitoză intensă, microvilii intestinali. Canine Parvovirus tip 1 (CPV1), 2 (CPV2) sunt tulpinile domestice cu simptome mai ușoare și mortalitate mai redusă, iar cea de tip 3 este tulpină sălbatică, mult mai agresivă cu șanse minime de supraviețuire. Este înrudit cu FPLV (parvoviroza felină). Patogenitate cu risc mediu-înalt, are o rezistență excepțională în mediu, de până la 2-3 ani (până la 8 luni în fecale). Sensibil la clor, virkon.

Epidemiologie

Receptivitate: Cățeii tineri cu vârsta cuprinsă între 1-12 luni.

Surse de infecție:

• Animalele bolnave, fecale, mediu contaminat.

Calea de infecție:

• Orală, digestivă.

Patogeneză:

• Virusul ajunge în țesutul limfoid oro-faringian (tonsile).

Perioada de incubație:

• 10-14 zile

Localizare în țesuturi cu diviziune celulară intensă: epiteliul intestinal, limfonoduri, măduvă osoasă, miocard.

 Se produc procese inflamatorii cu infecții secundare consecutive, leucopenie (70% din cazuri), însoțite de semnele clinice specifice (stare de greață, vomă, vomă hemoragică, diaree, diaree hemoragică).

Mortalitate:

• 90% fără tratament, 10-15% cu tratament corespunzător.

Sensibilitatea în funcție de rasă:

RISC MAJOR: Rottweiller, American Pit Bull Terrier, Doberman Pinscher, Ciobanesc german.

RISC SCĂZUT: Pudel, Cocker spaniol.

Semne Clinice:

Formă intestinală: debutează cu abatere, anorexie, febră (40-41); vomă (alimentară, biloasă, sticloasă) repetată. După 12-24h diaree (hemoragică 50%, sânge 100%), anemiere, deshidratare severă, hipotermie, epuizare, moarte.

Paraclinic: limfopenie, limfocite atipice.

Formă cardiacă (căței de 1-2 luni): dispnee, senzație de vomă, tahicardie, extrasistole și fibrilații ventriculare (se constată pd EKG). Moarte subită (insuficiență cardiacă). Se poate manifesta și în finalul sau ulterior formei intestinale.

Leziuni:

Anemie, deshidratare accentuată; echimoze/peteșii pe seroasa intestinală (jejun, ileon); limfonodurile mezenterice congestionate/hemoragice. Mucoasa intestinală cu hemoragii punctiforme/difuze, cripte glandulare dezepitelizate, conținut lichid rosu-brun.

Dilatație cardiacă, necroză (striații palide), fibroză. Hidropericard, edem pulmonar, atrofie timică.

Diagnostic

Epidemiologic

• Clinic, lezional. 

Evidențierea virusului din fecale prin test rapid (ELISA, HA), din țesuturi (IFD). Evidențierea Ac este uneori neconcludentă (titru nedecelabil). Specifică este prezența IGM la 2-3s p.i. (test rapid ELISA).

Histopatologic

• Este indicat în forma intestinală (necroza epiteliului glandelor Lieberkuhn), supraacută cardiacă (miofibrile cu incluzii i.n. bazofile).

Diagnostic diferențial:

• Carre (jigodie)

• Hepatita Rubarth,

• Coronaviroză canină, 

• Salmoneloză, 

• Campylobacterioză, 

• Intoxicații.

• Profilaxie (Prevenție)

Sanitară: 

• Carantină 10-14 zile;

• Dezinfecții periodice în adăpost.

Medicală: 

• Vaccinări inactivate, atenuate (monovalente, mixte) după cum urmează:

• De la 6-8 săptămâni până la 16-20 săptămâni la distanță de 2-4 săptămâni între doze.

• Până la imunizare, animalele vor fi izolate.

Combatere:

• Izolarea și tratarea animalelor bolnave. Dezinfecții repetate în focar.

• Vaccinarea animalelor.

Tratament:

• Se instituie tratament de susținere, rehidratare, antibioterapie, antivomitive, antivirale, tub de hrănire.

Susținere și refacere:

• Vitamine, igienico-dietetic.